PROST, PROÁSTĂ, proști, proaste, adj., s.m.și f. 1. Adj., s. m. și f.
(Om) lipsit de inteligență, fără judecată, fără minte; nătărău, nerod,
tont, prostănac. ◊ Expr. Un prost și jumătate = foarte prost. A face pe
prostul = a simula prostia. ♦ (Om) care se încrede ușor; (om) naiv,
credul. ◊ Expr. A-și găsi prostul = a-și găsi omul pe care să-l poată
înșela ușor, pe care să-l poată duce de nas. 2. Adj., s. m. și f. (Înv.
și pop.) (Persoană) fără știință de carte; (om) neînvățat, ignorant. ♦
(Om) lipsit de rafinament; (om) simplu, neevoluat. 3. Adj. De condiție
socială modestă, din popor, de jos, de rând. ◊ (În trecut) Soldat prost =
ostaș fără grad; soldat. 4. Adj. Obișnuit, comun. ♦ De calitate
inferioară, lipsit de valoare. 5. Adj. (Adesea adverbial) Care nu este
așa cum trebuie (din punct de vedere calitativ, funcțional etc.);
necorespunzător, nesatisfăcător. ♦ (Adverbial; în legătură cu verbul „a
vorbi”) Stricat, incorect. ♦ (Despre situații, știri, întâmplări etc.)
Neplăcut, nefavorabil, nenorocit. ♦ (Despre vreme) Nefavorabil, rău. ♦
Nepriceput, nepregătit, neîndemânatic într-o meserie, într-o profesiune
etc. 6. Adj. Dăunător; neprielnic. ◊ Expr. Glumă proastă (sau de prost
gust) = glumă fără haz, care supără, jignește. Vorbă proastă = vorbă
îndrăzneață sau injurioasă; p. ext. ceartă. – Din sl. prostŭ.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink
prost adj. m., s. m., pl. proști; adj. f., s. f. proástă, pl. proáste
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink
PROST adj. v. banal, bârfitor, calomnios, candid, cast, cinstit,
clevetitor, comun, defăimător, denigrator, feciorelnic, fecioresc,
inocent, lucrător, modest, neevoluat, negradat, neprefăcut, neprihănit,
nevinovat, obișnuit, ordinar, ponegritor, popular, primitiv, pudic,
rudimentar, simplu, sincer, umil, virgin, virginal.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink
PROST adj., s. v. alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, țicnit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink
PROST adj., s., adv. 1. adj., s. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng,
neghiob, nerod, netot, prostănac, stupid, tont, tontălău, (înv. și pop.)
năuc, (pop. și fam.) haplea, (pop.) flaimuc, (înv. și reg.) nătântoc,
prostan, prostatic, prostănatic, (reg. și fam.) șui, (reg.) bleot,
hăbăuc, mangosit, metehău, meteleu, motoflete, motolog, mutălău,
natantol, năbârgeac, nătăbâz, nătânt, nătrui, nătruț, năvleg, năvligos,
nerodoi, pliurd, ponc, pricăjit, puncău, tălălău, tălâmb, tontan,
tontolete, tontolog, (prin Transilv.) balamut, (prin Olt.) bleomb, (prin
Mold.) bobletic, (prin Munt.) bobleț, (Mold.) cherapleș, (prin
Transilv., Mold. și Bucov.) chiomb, (Transilv., Ban. și Olt.) lud,
(Transilv. și Ban.) năhui, (Transilv.) nebleznic, (prin Mold., Transilv.
și Maram.) șuietic, (Mold.) tanău, (Bucov.) tălășman, (prin Olt. și
Munt.) tărăntuc, (Munt.) tontovan, (turcism înv.) budala, (fam.) fleț,
găgăuță, gogoman, zevzec, (fig.) sec. (~ mai ești, amice, de-ai putut să
faci așa ceva!) 2. adj. v. naiv. 3. adj., s. v. incult. 4. adj., s. v.
incapabil. 5. adj. v. netalentat. 6. adj. v. nereușit. 7. adv. v.
anapoda. 8. adj. v. inferior. 9. adj. v. nefavorabil. 10. adj. v. redus.
11. adj., adv. v. incorect. 12. adj. v. greu. 13. adj. v. neplăcut. 14.
adj. v. rău. 15. adv. v. rău. 16. adv. insuficient, puțin, rău. (O
muncă ~ plătită.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink
PROST adv. v. drept, perpendicular, vertical.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink
PROST s. v. iobag, rumân, șerb, vecin.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink
Prost ≠ ager, bun, deștept, înțelept, inteligent, isteț
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink
PROST1 adv. În mod nesatisfăcător; rău. A trăi cam ~. /<sl. prostu
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink
PROST2 proástă (proști, proáste) și substantival 1) (despre persoane sau
despre manifestări ale lor) Care vădește lipsă de inteligență; netot;
neghiob; nătărău; nătâng; nerod; tont; stupid; tâmp; năuc. ◊ Dă în gropi
de ~ ce e, ~ ca noaptea, un ~ și jumătate foarte prost. A o face pe ~ul
a se preface că-i prost. 2) înv. Care se trage din popor; de jos; de
rând. ◊ Soldat ~ soldat fără grad. 3) înv. Care nu știe carte; neștiutor
de carte; neînvățat. 4) Care este de calitate inferioară; lipsit de
valoare; nesatisfăcător; necorespunzător; ordinar. Poezii proaste. 5)
(despre situații, știri etc.) Care provoacă neplăcere, nemulțumire; care
supără; supărător. ◊ Glumă proastă glumă care nu stârnește râsul, ci
jignește. Vorbă proastă vorbă care insultă. 6) (despre timp sau despre
perioade de timp) Care nu este prielnic; nefavorabil; urât; rău. 7) Care
are pregătire slabă într-un domeniu de activitate; care este sub
nivelul cerințelor unei specialități; necalificat; nepregătit. /<sl.
prostu
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink
prost adj. m., s. m., pl. proști; f. sg. proástă, pl. proáste
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink
prost (proástă), adj. – 1. Simplu, curent, ordinar. – 2. Simplu, pur,
curat. – 3. Simplu, plebeu, sărac. – 4. Ordinar, vulgar, trivial,
grosolan, necioplit. – 5. Nătîng, neghiob, tont, tîmpit. – Mr. prostu.
Sl. prostŭ „simplu” (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Cihac, II, 296;
Șeineanu, Semasiol., 226), cf. sb. prost „simplu”, rus. prostyĭ
„ticălos”, mag. paraszt „țăran”. Primele sensuri sînt înv. – Der.
prostac (var. prostălău, prostan, prostănac, prostovan, prostovatic,
prostănău, prostatic), adj. (tont, neghiob, prost); prostesc, adj. (de
prost); prostește, adv. (ca proștii); prosti, vb. (a se tîmpi; a se
sustrage de la ceva, a scăpa; a insulta, a face pe cineva prost; a
înșela), dubletul lui prosti, vb. (înv., refl. a renunța la o slujbă,
a-și da demisia), din sl. prostiti „a ierta”; prostie, s. f. (nătângie,
nerozie; proxilitate; fleac, moft); prostime, s. f. (înv., nerozie;
popor de jos, vulg); prosteală, s. f. (neîndeplinire, nerealizare;
amăgeală); prostitură, s. f. (haine de toată ziua, îmbrăcăminte
obișnuită).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink
prost, proástă adj., pl. ștĭ, ste (vsl. prostŭ, întins, neîndoit,
simplu, nepriceput; rus. próstyĭ, simplu, josnic, sîrb. prost, simplu,
natural; ung. paraszt, rustic). Simplu, ordinar, de rînd: călugăr,
soldat prost (nu gradat). Simplu, naiv, nerafinat: un tînăr prost. Din
treapta de jos, plebeŭ: femeĭe proastă. De calitate inferioară, ĭeften
[!], uzat: haĭne proaste, marfă proastă. Fără minte, lipsit de
inteligență: omu acesta e ignorant, dar nu e prost. Fără spirit,
nesărat: glumă proastă. Banĭ proștĭ, potronicĭ. A nu fi prost, vorbind
de ceĭa ce simțĭ, a fi mare, intens: bucuria, spaĭma, rușinea luĭ nu era
proastă. E prost de dă în gropĭ, e foarte prost (fără minte). Subst.
Plebeŭ, om din popor (mitocan, mahalagiŭ, țăran): acest om s´a ridicat
din proștĭ. Fără minte: nu te pune cu prostu. Adv. Ca prostu (urît, fără
talent, fără nobleță): a cînta prost, a te purta prost. A te purta
prost (în general), a nu fi corect, a face obrăzniciĭ (ca copil, ca
elev), a te îmbăta, a fura (ca servitor) ș. a. V. bleot, dobitoc,
găgăuță, gogoman, idiot, motolog, nătăfleț, năuc, neghĭob, nerod, nebun,
tîmpit, tont, urît, zălud, zărghit, zevzec.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink
prost-crescút (needucat) adj. m., pl. prost-crescúți; f. prost-crescútă, pl. prost-crescúte
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de liastancu | Semnalează o greșeală | Permalink
IZMĂ PROÁSTĂ s. v. apărătoare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink
ROMANIȚĂ PROÁSTĂ s. v. romaniță neadevărată, romaniță nemirositoare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu